Actul naționalizării de la 11 iunie 1948 marchează o cotitură istorică în dezvoltarea intreprinderii. Vechea intreprindere primește denumirea de uzina “ Independența “. În anul 1952 se înfiintează secția pentru fabricarea uneltelor pneumatice iar în 1956 se înfiintează secția pentru fabricarea lanțului cu role. În anul 1955 uzina se comasează cu uzina “ Virola “ din vecinătate. În 1962 se construiește o nouă hală modernă, pentru Cazangeria grea și constructii metalice. Fabricația de utilaj complex s-a dezvoltat prin construirea și darea în folosință, înca din anul 1973, a unei hale amplasate în noua zonă industrială a orașului, profilată pe fabricația de cuptoare și de tratamente termice. Tot pe noul amplasament s-a construit și dat în folosință încă de la începutul anului 1974 o noua turnătorie de fonta, oțel și materiale neferoase.

Se diversificaă producția începând a se fabrica batoze de porumb și mașini textile mai moderne. În perioada celui de-al doilea razboi mondial, intreprinderea a fost militrarizata, producând muniție pentru războiul fascist. La sfârșitul războiului, intreprinderea era în stare de faliment.

Crește capacitatea de productie prin achiziționarea de utilaje și mașini; Numărul muncitorilor în acestă perioadă era de 379, din care 18 cadre de conducere, ingineri, tehnicieni si 81 ucenici.

Patronul Andrei Rieger moare și lasă moștenire intreprinderea fiilor săi Richard și Ernst Rieger care, în anul 1920 o transformă din fimă individuală în societate anonimă pe acțiuni, sub denumirea SA Fabrica de Mașini Andrei Rieger Sibiu.

Intreprinderea este militarizată și trece la producția de război. Baza acestei treceri o constituie atelierul de turnătorie și cel de prelucrări mecanice, unde se putea executa muniție și atelaje de artilerie. În această perioadă foarte mulți muncitori au plecat pe front iar în locul lor patronul a angajat femei și copii.

Patronul amenajează o turnătorie care a contribuit la dezvoltarea atelierelor mecanice. Începe producția de tuburi de presiune din fontă și piese de îmbinare iar numărul muncitorilor crește la aproape 200.

Patronul Andrei Rieger atrage un împrumut bancar pe care îl folosește pentru utilarea atelierului, mărind producția și cifra de afaceri. Atelierul devine astfel o fabrică la care, în anul 1860,  lucrau aproximativ 30 muncitori și care realiza diferite lucrări și articole tehnice, destinate satisfacerii cerințelor meșteșugarilor și pentru uz casnic.

Încă din anul 1858, societatea Independenta SA este atestată documentar, când Andrei Rieger forjor cu brevet autorizat, se desprinde din breasla meștreșugarilor și pune baza dezvoltării unui atelier pentru lăcătușerie și forjă. În atelierul său, Rieger execută articole tehnice și unelte simple necesare gospodariilor și pentru uz casnic.